Lithium ( partea a iiia)

Lithium partea a IIa AICI

Ultima oară am simțit fericire în vară. Eram în mare. Am râs cum nu am mai râs de ani, am râs atât de curat, atât de sincer, încât credeam că nimic nu poate să fie rău după atâta fericire.

Printre picuri de apă sărată și raze calde de soare, ca într-un film romantic de 2 bani, eram eu: fericită!

Lithium

           credits Aykut Aydogdu

Și știi ce a fost tragic? Faptul că am fost atât de fericită, încât ceea ce a urmat a fost de 1000 de ori mai dureros decât dacă nu aș fi avut acele momente minunate.

Lithium

            Tristețea e permanentă. Tristețea te doboară. Tristețea e un iad. Tristețea e un nisip mișcător din care nu mai poți să ieși. Tristețea e spinul de pe trandafir, care te trezește la realitate. Nu există frumusețea vieții fără durere.

            Aveam zile în care nu mă puteam ridica din pat decât ca să fumez și să beau. Am început să beau mult. Contrar a ceea ce spun mulți, eu nu uitam nimic de la alcool. Dimpotrivă, mi se adâncea sentimentul de neputință și durere. Plângeam până nu mai aveam aer în piept. Aveam atacuri de panică pe care eu le transformam în atacuri de speranță: nu mi-era frică că voi muri sufocată, speram că acolo mi-e sfârșitul!

            Nu voiam să mă duc la magazin după o pâine și-o bucată de șuncă, nu aveam energie pentru a mă schimba de pijamale, de a ieși din casă, de a merge pe jos, pentru mâncare. Nu aveam poftă de nimic.

            Dar o dată la ceva timp trebuia să ies pentru a îmi face stocul de țigări și alcool.

            Voiam să stau singură, cu melodiile mele triste.

            Și ce melodii triste pot exista! Nici nu ți-ai imagina ce poți găsi pe youtube. Și nu numai melodii, ci poezii pe un fundal muzical ciudățel, versuri în care ai impresia că te regăsești atât de bine! Versuri care te rup în două și care nu te lasă să mergi mai departe. Pe versurile alea m-am dat cu capul de pereți și am urlat când simțeam că mi se rupe inima în două: o simțeam efectiv că se rupe! Erau poezii și melodii făcute pentru mine, făcute pentru disperarea mea!

Lithium

            Dar voiam să stau singură?

            Sau… doar eram singură și îmi induceam nevoia de singurătate?

            Pentru că îmi aduc aminte cât îmi doream să mă audă vecinii, îmi exteriorizam durerea prea tare încât era imposibil să nu mă fi auzit cineva. Urlam și îmi făceam rău!

            Voiam să fiu singură, dar voiam să vină cineva la ușa mea și să mă întrebe:

  • Ce ai pățit???

Voiam ca în momentul ală să mă sune cineva: oricine, curierul, șefa, colega, sora, cineva!!! Și să își dea seama că plâng, n-avea cum să nu își dea seama! Voiam să sune cineva și să mă întrebe:

  • Eși ok? Hai să vorbim, hai să ne vedem.

N-a sunat nimeni. NICIODATĂ!

Pentru că nu mă sună nimeni. NICIODATĂ.

Lithium

Decât dacă e ziua mea, decât dacă are nevoie de ceva, decât vrea bani, decât dacă, decât dacă…

Dar așa, pur si simplu:

  • Ce mai faci?

Nimic. Nimeni. Niciodată.

Ne-am născut singuri și murim singuri.

Durerea mie mi-a provocat dependență. Odată ajunsă la fundul prăpastiei îmi doream să cunosc și ce e mai adânc decât atât. Sfârșitul nu există. Pare că e, dar nu are cum să fie.

Am săpat în adâncurile mele până mi-am descoperit atâtea experiențe tragice, atâtea sentimente negre, atâtea gânduri macabre… Toate le-am ascuns bine într-un colț al creierului și le-am pus sub lacăt. Odată descuiate nu am știut cum să le controlez.

Am început să îmi fac rău: să mă mutilez cu simpla intenție de a simți durere fizică. Mă simțeam puternică?! Mă simțeam stăpână pe situație. De data asta, eu îmi făceau rău! Nimeni altcineva.

Luam o lamă de bisturiu pe care o aruncam cu putere în încheietura mâinii. Câteodată apăsam prea puțin și trebuia să repet, alte dăți apăsam prea tare și îmi era greu să opresc sângerarea.

Mă calmam.

Lithium

Îmi plăcea să îmi analizez sângele cum se scurge și să îl ling de pe încheietură.

Un fetiș ciudat care îmi dădea putere.

Și un gând aruncat:

  • poate nimeresc vena de data asta!

Cum a început dorința asta arzătoare de a mă scufunda în tristețe?

Am crezut c-am iubit, am crezut c-am fost iubită. N-a fost așa, am fost mințită, înșelată, abuzată, tot ce e mai rău și e tot ce nu vreau să îmi amintesc și am trecut peste toate cu o urmă de speranță la ceva mai bun.

            Deși aveam toate motivele pentru ca nu mă încrede într-o altă persoană vreodată, mai ales de sex opus, am căzut în capcană din nou.

            Pentru că îmi place să am încredere în oameni. Îmi place să cred că nu toți bărbații sunt la fel, că există ceva special în fiecare.

Lithium

            Și am avut încredere pentru că îl cunoaștem de 30 de ani. Am crescut împreună, am fumat țigări ascunzându-ne de părinți, când eram adolescenți, am stat atâtea ore împreună ca prieteni, ne știam detaliile importante și neimportante ale vieții. Am fost atrasă de el dintotdeauna, dar mi-am renegat sentimentele, fiind în altă relație. Și când acea relație nu a mai mers, el a fost eroul meu. El m-a salvat din acel mediu toxic și m-a adus într-un cămin sigur, liniștit, fericit.

            Nici nu știam ce înseamnă o relație normală pâna la el.

            Nici nu știam că obrajii mei au puterea de a susține atâtea zâmbete.

            Nu știam că poți să adormi cu o persoană în gând, să o visezi, să te trezești cu ea în gând și să te gândești toata ziua la ea.

            Nu îmi imaginam cât de frumos poate fi sentimentul de a fi ținut de mâna noaptea, prin somn. Cât de frumos poate să fie sentimentul de a fi căutată prin pat cu mâna, în timp ce el doarme. Cât de frumos poate să fie să fii strânsă în brațe, deși el doarme!!!

            Mie chestiile astea, din timpul somnului lui, mi se păreau cele mai sincere dovezi de iubire.

            Și dimineața, înainte să se ducă la serviciu, încerca să nu mă trezească, doar venea și mă pupa ușor și îmi spunea în șoaptă:

  •  Te iubesc!

Și eu rămâneam în pat, mă mutam pe perna lui, unde mă simțeam cel mai în siguranță.

Acolo era locul meu, în patul lui, în patul nostru.

Lithium

* a 3a parte din seria ,, Lithium”, pentru a4a parte click AICI

* ficțiune – a nu se confunda cu articolele personale

Tagged
%d blogeri au apreciat: