Tehnologia este un important aspect al vieții mele.

Dar sunt atât de obișnuită cu acest stil de viață, încât nici nu îmi dau seama cât de ușoară îmi face viața. E o situație de dependență.
Nu e mult spus.
Eu sunt tot mai timpul cu telefonul în mână.

tehnologia


Dacă nu e așa, conduc.
Conduc tot folosind-mă de tehnologie și accesând diferite gadgeturi, features ale mașinii pentru o experiență plăcută.
Dacă nici la volan nu sunt, sunt la televizor pe Netflix sau Hbo.
Și dacă nici la televizor nu sunt, atunci e clar că sunt în fața laptopului.

Nu mă înțelegeți greșit.

Am familie, un iubit și niște prieteni extraordinari.
Vorbesc de situațiile în care sunt singură.
Când sunt singură și nu vreau sa ma simt singură, mă uit la un serial, la un film, joc ceva pe telefon sau dau scroll pe 9gag, facebook, instagram.


Dar cel mai important, pot sta pe video call uri cu prietenele mele plecate departe și astfel, le simt mai aproape.
Peste tot se vorbește de aspectele negative ale noilor tehnologii, dar uităm de tot ce a adus pozitiv pe lume.


De ce?


Pentru ca ne-am obișnuit cu tot si parcă e așa dintotdeauna, nu ni se mai pare extraordinar că părinții plecați la muncă în străinătate își pot vedea copiii prin webcam, ni se pare banal.
Nu mai apreciem asta, dar ne focalizăm pe autismul tehnologic, un nou diagnostic la copii.
Cu care nu sunt deloc de acord. Dar problema e la familie, la părinții ce își abandonează copiii în fața televizorului / telefonului.  Educația e problema, nu tehnologia.
Cunosc copiii de 3, 4 ani ce vorbesc mai multe limbi decât mine. Au învățat din desene animate, emisiuni de pe YouTube.
Camerele senzoriale ce ajută copiii cu probleme să se dezvolte? Sunt pline ochi de tehnologie avansată. De industria medicală ce salvează vieți la propriu, nu aș avea spațiu pe host de atât scris.

Noi nu am avut oportunitatea asta.


Dar noi avem altele, în funcție de preferințe si vârsta.
Noi avem plite electrice, mașini electrice, avioane, epilatoare, ondulatoare, ecograf performant, lasere, etc si învățam SEO și Social Media.
Facem fotografii cu ajutorul aparatelor foto și a telefoanelor ce, cu ajutorul tehnologiei, ajung din urmă DSRL-urile.
Noi vom avea poze, amintiri, cât pentru nșpe generații după noi.
Bunicii noștri… dacă au câteva poze de la nuntă.
Tehnologia la tine acasa.

Realizezi câte gadgeduri ai în casă?

Nu aș putea să le număr.
Și nu mi-aș putea imagina viața fără cuptor cu microunde, cuptor electric, mașină de spălat, feon, calorifere electrice, placă de păr, etc.
Nu are sens să vorbesc despre importanța lor pentru că le cunoaștem fiecare, foarte bine.
Dar de ar fi să ne imaginăm viața fără ele, ne-ar fi cam greu, așa-i?
Acum câteva luni mi s-a stricat laptopul. S-a stricat la modul că nu se mai deschidea, nu mai raspundea la nimic, am înnebunit.
Pe telefon, căutăm informații despre problema mea, am facut toate schemele, nu mergea nimic.
M-a găsit iubi în pat, cu părul vâlvoi de nervi, cu țigara în gură, butonând disperată.
Aveam tot pe laptopul meu.
Tot!
Poze de la primele mele aparate foto digitale ( înseamnând de acum 15 ani), articole, poze pentru blog, instagram, parole!

Niciodată nu îmi știu parolele.
Și cel mai important document: cartea pe care am început-o acum câteva luni. În momentul ăla… atât voiam: cartea mea! Munca mea!
Iubitul voia să îmi ia laptopul din fața, sa nu îl stric mai tare, eu mă credeam it-ista, voiam să ma descurc singură.
El de o parte, eu de alta: Laptopul meu!!! Cartea mea!!!
Într-un final, mi l-a smuls din mână și mi-a dat verdictul: hardul praf.
Vai. Hardul meu! Cartea mea!
Stau toata ziua și verific mail-urile mele, mail-ul de la serviciu, dar nu mi-a trecut prin cap să salvez ca back up wordul meu important, într-un mail, cloud ceva.

Me, so smart!

Not!
Tehnologia m-ar fi ajutat, dar mintea nu prea.
Sunăm la garanție, nu ne pot asigura recuperarea datelor.
Sun la o firmă specializată, nici asta nu îmi putea garanta nimic.

Băi, cartea mea!!!

O dădeam din plâns în râs. Era ireal.
Eu chiar îmi reparam tot la calculatoare de mică. Nu știam, învățam, greșeam, reparam.
Dar asta m-a dat peste cap total.
Am decis să renunțăm la garanție și să-mi lăsăm laptopul meu pe mâna unui prieten.
Cu greu, dar cu succes, mi-a recuperat tot ce voiam și nu voiam de pe hard.
Acum, cele mai importante chestii sunt pe laptop, hard extern, email și cloud.
Laptopul meu drag, cât te-am iubit și prin ce emoții m-ai băgat!
Eu i-am luat accesorii laptop:  tastatură colorată, boxe cu luminițe, mouse drăguțel, mousepad cu pisicuțe, genți cu diferite modele… și el și-a bătut joc de mine.

tehnologia


Dar am trecut noi peste hopul ăsta și suntem prieteni din nou!
Nu mai suntem cei mai buni prieteni, cum eram în adolescență de gaming ul era parte din rutina mea zilnică.
Iar telefonul, l-a înlocuit cu succes în multe: pozele le modific din diferite aplicații, facebookul nici nu mai e logat pe laptop, emailul nici atât.
Îl folosesc doar pentru blog și filme, pe care le proiectez pe televizor, bineînțeles.

Prin urmare, pentru mine tehnologia este un aspect al vieții fără de care nu aș putea conviețui.

Pe voi cum vă ajută în viața de zi cu zi?

Dacă nu sunteți la curent cu toate noutățile sau aveți nevoie de componente pc, gadgeturi, scaune gaming, vă invit pe spacer.ro , unde găsiți tot ce aveți nevoie.

tehnologia

acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2019 *