Mă voi stinge în culori
şi mult, mult sclipici.
Verdele-mi dă fiori,
albul-mi urlă critici.
Albastrul îmi spune: PLEACĂ!
dar cum?
Când negrul şopteşte:
,, mai stai oleacă…”
Roşul mă iubeşte.
Senzual, mă dezgoleşte
şi mă lasă să iubesc orbeşte.
Rozul îmi surâde,
griul îmi spune vorbe blânde.
Violetul îmi zâmbeşte.
Ştiu, galbenul mă înbolnăveşte.
Dar nu renunţ.
Culorile sunt ale mele toate!!!
Portocaliul se-ntreabă ,, cum se poate?”
Auriul mă-nţelege,
deşi am de unde alege,
eu le iubesc pe fiecare.
Fie ele puse în sticluţă mică sau mare.
Culorile-mi dau sens, viaţă, moarte
Dorinţă, invidie, un sentiment aparte.
Deşi aş vrea să le folosesc mai frumos,
totul îmi iese pe dos!

Şi totuşi…

Sunt ale mele,
sunt a lor…

Image

Articole recomandate

%d blogeri au apreciat: