În timp ce mă plimbam prin întuneric, am învățat ca morții nu învie.
Ei mor. Şi atât.
Cu toate lacrimile, regretele, ei nu mai vin înapoi oricât te-ai ruga la cer sa-i aducă.
Ei mor. Şi atât.
Cânta cucuveaua. Semn că o altă moarte va fi, despre care se va vorbi, plânge, după care… va fi uitată.
O moarte mult așteptată, o moarte meritată, caci acelui mort, viata nu i-a fost iubită.
De către nimeni.
Şi odată mort, el nu se mai întoarce.
Morții mor. Şi atât.
Nu învie, nicio putere nu-i învie.
Noi…
Murim, iubite.